omul este condamnat sa fie liber II

"esenta omului este libertatea de a alege. omul este condamnat sa fie liber, isi alege libertatea, esenta, si-n aceasta consta maretia, disperarea si nelinistea lui" - jean paul sartre

omul este cea mai bogata si cea mai saraca fiinta. are tot si poate pierde tot. este constient, in cel mai bun caz, de toate limitele interioare si de constrangerile exterioare si de aceea este condamnat. omului ii poti stirbi orice libertate insa nu si libertatea de a gandi. de aceea este condamnat. condamnat sa se indoiasca, sa fie ne-animal. omul este rational? probabil, fiindca ratiunea nu este tehnica, asadar depinde doar de trairile fiecarui individ. ratiunea este particularizata de sentimente. dar moralitatea? este un complex de ratiuni, mai mult sau mai putin absurde, rezultata din liberul-arbitru. nu mai tin minte cine a spus ca "liberul-arbitru reprezinta puterea de detasare de orice", asa ca o voi atribui inspiratiei mele de moment. sunt oamenii capabili de detasare absoluta, astfel incat sa-si constientizeze toate limitele? pentru a-ti cunoaste toate limitele [extremul] este nevoie de o revelatie de ordin metafizic agonizanta. de ce? pentru ca doar in momentul cand spiritul uman sufera, incepe sa se indoiasca. cand fericirea il imbata, nu simte nevoia de schimbare, astfel constiinta intensei senzatii de echilibru nu este atinsa, la fel nici limitele.si daca omul cunoaste acest rau [oare necesar?], se mai poate detasa in totalitate? daca ajunge la acest paroxism, pe sens negativ, se purifica, scapa de limite si de constrangeri, devine liber. oare?
"de pe urma asa-zisei lui libertati, sufera mai mult decat dupa cel mai mare prizonierat in existenta umana" - emil cioran
daca presupunem prin absurd ca singurul mod de a se elibera omul este prin cunoasterea terifiantei agonii, atunci putem considera paradoxala expresia prin care el incearca sa ajunga la paroxism?
se naste liber? sau memoria colectiva il converteste din momentul in care spiritul este incatusat in corp? singura limita adevarata este moartea. dar si aceasta este neglijabila, deoarece moartea este doar fizica, spiritul fiind de-acum mai liber. exista notiunea de 'spirit liber'? cat de liber poate fi un spirit? cu cat este mai naiv, cu atat este mai liber. cunoasterea ne-a distrus darul vietii pentru noi, singura bucurie adevarata: naivitatea. omul cand se naste este condamnat sa fie fericit. pe urma... nu-i mai ramane decat sa fie liber.

omul este condamnat sa fie liber

Vlad!: omul este condamnat sa fie liber
codrut: omul este condamnat sa condamne pe altii
codrut: as zice
Vlad!: omu este condamnat la prejudecata?
Vlad!: explica-mi codrutsule
codrut: omul este condamnat de propria-i fire sa condamne pe altii in loc sa se condamne pe el
codrut:
Vlad!: da.concretizeaza
codrut: dovada materia haotica a omului
Vlad!: sau dezvolta
codrut: conflictele mereu reiesind din scoaterea in evidenta a greselilor celuilalt (ego-ul fiind de o importanta mare aici)
codrut: fara conflict viata omului este menita sa aiba un singur drum si nici o alegere
codrut: dar dreptul omului la alegere este iarasi un raspuns bun pentru intrebarea "de ce exista raul?"
codrut: raul este acolo ca sa nu te saturi tu
codrut: ii dai omului 6 ani de zile numai ciorba
codrut: la un moment dat o sa manance si fecale doar ca sa schimbe dieta
codrut: este atat de simplu
codrut: omul nu este o cladire, el este mai complex si mai putin predictibil decat vremea
codrut: se schimba pentru ca trebuie
Vlad!: omul nu trebuie sa se schimbe
Vlad!: sa zicem ca asta e o axioma
Vlad!: "omul nu trebuie sa se schimbe"
Vlad!: el se schimba pt ca vreaVlad!: pt ca alege el
Vlad!: si e singurul lucru care nu ii poate fi rapit
Vlad!: orice altceva ii poate fi rapit
Vlad!: insa are o libertate.libertatea de a gandi
Vlad!: si el gandeste tot ce poate
codrut: de multe ori omul se schimba fara sa aleaga
Vlad!: si de aceea este si rau
Vlad!: apropo de ego
Vlad!: omul este centrul universului propriului sau univers
Vlad!: tot ceea ce il inconjoara este un univers al lui
Vlad!: si el e centrul fie ca e constient sau nu
Vlad!: da, si se schimba, fara sa aleaga
Vlad!: fara sa aleaga in mod constient
Vlad!: dar tot alegere e
Vlad!: prin trairile pe care le-a ales pana in acel moment 'decisiv'
codrut: asta pentru ca gandirea omului deriva din instinct
codrut: noi avem bazele formate tot din instinct, si precum animalele care nu sunt constiente de necesitatile celorlate vietati
Vlad!: instinctul asta nu e cumva liberul arbitru?
Vlad!: pentru ca liberul arbritru e de fapt decizia luata
Vlad!: fara a fi determinat de vreo constrangere interioara sau exterioara
Vlad!: iar lib ar este constient.doar native born
codrut: eu consider viata si omul "lucrurile" pe care nici filozofia nu le va deslusi sau intoarce pe dos intr-un fel in cat sa fie inteligibile vreodata
Vlad!: probabil ca nu, dar voi continua sa le pun la indoiala cat voi mai trai

Counter-culture

Ce este pop art? dracu stie, ce ma intereseaza pe mine? M-asteapta tarfele afara..



Asa, pop art-ul a aparut dupa cel de-al doilea razboi mondial sub numele de expresionism abstract. A aparut pe la mijlocul anilor '50. Dezbate trivialitati. Suna misto, nu? Numele-i vine de la popular art, ca sa putem sa ne dam seama ce fel de curent e si ce vrea el de fapt. Putem face analogia cu superficialul si fara sa stim de Andy Warhol. Yohoo! Deja suntem pe drumul cel bun, parca-parca o sa ajungem undeva. Am citit undeva ca-i un "buzzword". Dar unde vreau s-ajung cu asta? Nicaieri. Nu-i asa ca sunt pop art?



Voiam sa ajung iar la mass-media si la influenta ei asupra noastra. Gata! Am incetat sa mai fiu pop art, la dracul!..



Revenind, voiam sa va spun ca pop art-ul e un raspuns al oamenilor care s-au saturat de puterea mass-mediei. Este un pumn masa al criticului si al ironicului, deoarece oamenii se saturasera de puterea sloganelor reclamelor cu idei stralucite care faceau istorie si schimbau lumea dupa propria vointa. S-a nascut intr-o lume capistalista, industrializata, si este impotriva acestor conditii sociale.

o sa continui articolul candva


apropo, am mai vazut niste filme
- savage grace [2007] - tom kalin - un film bazat pe fapte reale si prezinta una dintre cele mai mari tragedii americane. o mama omorata de fiul ei homosexual, ce sufera de complexul lui oedip intr-o oarecare masura (adica nu isi uraste tatal)

-mysterious skin [2004] - gregg araki - recent vazut, impresionant prin multele momente dramatice si nu prin jocul actoricesc, script etc. deci..

recomandati vreun film?

fast times at ridgemont high

avem prieteni: pt iesit in oras, pt baut cafea, pt comentat carti, pt ras, pt dansat, pt orice chestie. presupun ca prietenii cu care faci toate lucrurile acestea sunt considerati prietenii cei mai buni.


eu nu sunt genul de persoana care poate scrie usor ce gandeste si ce simte. nu ma pricep la scris. nu ma pricep sa-mi adun gandurile. de obicei scriu o singura idee, desi prin minte mi-au trecut mii. imi pare rau, ma plictisesc repede si nu am rabdare. presupun ca nu sunt educat. nu-mi pot controla sentimentele prea bine. nu voi razbi usor in viata? eh, asta e. eu am incredere ca va fi totul bine pana la urma, desi pe moment [cel putin in momentul de fata sunt cam pesimist]. dar mi-am facut last fm, ceea ce un inceput grozav :))

am o idee pt fotografie. am un proiect in minte. am nevoie de ajutorul cuiva. de fapt, nu cred ca am nevoie de ajutor decat psihic. dar e mai frumos sa faci un lucru impreuna cu altcineva. parca e mai interesant. o sa vad.

cat de frumos e sa te plimbi!





am mancat 3 iezi cucuieti
dar pe masina nu scrie decat "karioka"
si de-aceea am plecat mai departe!
biologia ma-nspaimanta
dar la vara o sa merg cu fruntea sus spre
insula!

Dragii mosului,

later edit: nu, nu mai pun poze pe fotolog..



Salut!



trec direct la subiect: ma deranjeaza modul in care se exprima oamenii in ultima vreme. desigur ma si bucura uneori. in ziua de azi e asa usor sa confunzi mass-media si arta. amandoua transmit sau schimba mesaje, ganduri. amandoua se folosesc de procedee prin care un spirit poate influenta un alt spirit. atunci, care e diferenta?
zic si eu, dupa ce au spus si multi alti mari artisti, ca mass-media depersonalizeaza [in ciuda faptului ca nu si-a propus nicioata sa faca asta] mesajul. Marshall McLuhan spunea ca mediul prin care vrei sa transmiti ceva, acela este in sine mesajul ["the medium is the message"; a scris si o carte, "the medium is the mAssage"] si ii impartasesc opinia, numai ca in ultima vreme, ne este asa de usor tuturor de transmitem mesaje incat acestea isi pierd valoarea instantaneu din momentul in care le urcam pe internet. de ce? deoarece oricine poate sa faca asta si nu mai exista procesul prin care mesajul se valorifica: cum il atasam lumii in care traim astfel incat sa fie perceput. ce am spus eu e ca toti am depersonalizat toata munca noastra de pana acum in momentul in care am ales calea cea usoara. aici, de fapt, nu e vorba de usor si de greu ci de cum vezi tu ceea ce faci. galeriile, jurnalele si portofoliile devin banale intr-o lume in continua schimbare.. revenind, oare mesajul, fiind dinadins postata pe internet lucrarea cuiva, pierzandu-si valoarea de acum 2-3-4-...-xzeci de ani, are un nou inteles si un nou mesaj pe care nu l-am evaluat corect, ca de, oamenii sunt mai subtili in ziua de azi?

ps: voi urca pe fotolog poze cu ce mai vad prin oras www.fotolog.com/publictinta


al vostru sincer,